La Meșendorf, la numărul 65, există o căsuță cu o bicicletă în gard. Oana și Adrian au traseu de bicicliști în curte și produc brânză maturată din lapte de Bălțata Românească. Șura e loc de brunch și degustare de brânză și lichior de nuci, iar viața la Meșendorf pare mai palpitantă decât la București.

Ce voiați să fiți când erați mici?
Adrian: regizor
Oana: arheolog
Ați copilărit la sat?
Nu, suntem a doua generație de orășeni.
Cum era viața voastră înainte să vă mutați în Meșendorf?
Plină de certitudini, știam la ce oră trebuie să fim la serviciu, când se termină serviciul, concedii planificate cu un an înainte. Eram la zi cu toate ofertele de pe Amazon și ebay.
Meșendorf
Cum ați ajuns să aveți o casă în Meșendorf?
Din pură întâmplare. Văzusem satul învecinat Criț din drumul național și ne-a plăcut. În scurt timp, am găsit casa și am și cumpărat-o, inițial în ideea de a avea un loc în care să ne retragem la pensie. La acel moment, habar nu aveam despre faptul că Viscri e peste deal…

Cum e viața voastră socială aici?
Nu foarte activă, dar pentru noi nu contează, pentru că nici înainte nu era. Avem prieteni noi, puțini, dar buni, pe care știm că ne putem baza. Nici cei vechi nu ne-au uitat.
Ce părere au familiile voastre și prietenii despre mutare, sunt aproape de voi, cât de des vă vizitați?
Nu mai avem o vârstă la care să conteze prea mult ce spun alții. În orice caz, mai devreme sau mai târziu, ne-au înțeles și au acceptat decizia. Frații (câte unul de căciulă) ne vizitează de câteva ori pe an, atunci când ajung în țară sau când stau mai mult prin țară. Nici la București nu ne vedeam mai des. Fapt e că de sărbători încercăm să fim împreună.
Casa de întâlnire a bicicliștilor

Proprietatea era într-o stare ușor precară când am cumpărat-o, deși casa nu e foarte veche (construită în 1934 de Christian Orendt). Dintre acareturi, exista șopul de lemne, iar șura lipsea în cea mai mare parte, așa că am decis să o reconstruim în stilul zonei, dar cu alte utilizări. Renovarea/ reconstrucția au durat cam trei ani. Pe parcurs am schimbat mai multe echipe, pentru ca în final să ne stabilim la o familie de secui din Zetea recomandată de un prieten. Am așteptat aproape un an să ne poată face loc în calendarul lor de lucrări, dar a meritat. Oameni serioși și extrem de muncitori. Tot ei au construit pista de biciclete, cuptorul de pâine, dar și anexele de la fermă unde producem și maturăm brânza.
Pista de bicicliști din curte

Atunci când l-am cunoscut pe Cornel Stanciu și am aflat despre traseele de bicicletă făcute în zonă de fundația Adept. Mesendorful nu avea o cale de intrare din traseul principal Sighisoara-Viscri, asa că ne-am gândit să punem la dispoziție o cale de acces pe proprietatea noastră. Nu mai puțin important a fost și acordul trecerii traseului prin vechea livadă de meri din Mesendorf, dat de prieteni și vecini dragi.
Brunch-urile și degustările din șură
Oana e cea care gătește, după rețete din familie (mama ei și bunicii care au crescut-o când era mică, provin din zona Ocna Sibiului, respectiv din Alămor, județul Sibiu) sau după idei proprii sau preluate de la alții, de aici sau de aiurea. Ideea e să folosim cât mai bine ingredientele de excepție pe care le oferă grădina noastră sau cea a vecinilor, respectiv animalele crescute de noi, de vecini sau de prieteni.

Brânza maturată de la Meșendorf
Prima roată de brânză a fost făcută în Noiembrie 2018
Adi a vrut de la bun început să facă ceva concret, un produs, nu un serviciu. După ce am ajuns să ne cunoaștem și mai apoi să ne împrietenim cu o familie din sat – familia Stoian – proprietară a unei microferme de văcuțe, unde animalele sunt crescute după metode tradiționale, cu respect față de mediul înconjurător, s-a conturat ideea producerii brânzei maturate.

Adi și Adrian Stoian sunt cei care fac brânză. Oana gătește. Orice altceva funcționează după principiul „fă ce trebuie atunci când apare nevoia”.
Care e secretul unei brânze maturate?
Calitatea laptelui și igiena zonelor de producție și maturare.

Chestionar de sătean
La ora 7 seara sunt…vara în grădină sau în șură. Iarna la gura sobei cu o carte în mână.
Mirosul meu preferat de la Meșendorf este…fânul din arșița soarelui.
Am descoperit aici…cerul plin de stele. Locul meu preferat din casă este…în șură(Adi), la banca din spatele grădinii(Oana).
Mâncarea mea preferată este…tăiței de casă cu brânză și zahăr (Adi). (Oana nu se poate decide.)
Băutura mea preferată este…socata făcută de noi cu socul din curte.Iarna, nimic nu întrece un păhărel de rachiu aromat din perele noastre și ținut la butoi.
Când ies „în oraș”, ajung la…Sighișoara/ Rupea. Destul pentru noi.
Animalele noastre de casă sunt…2 căței, un beagle el și un ciobănesc belgian ea (Spot și Orca).În gospodărie mai avem acum 16 găini scoase chiar de noi și un cocoș.
Îmi e dor de la oraș…uneori de câte un burger(Adi) și de un pește sau fructe de mare(Oana). Dar nu-i bai, ne rezolvă prietenii!
Text: Alexandra Bujeniță Foto: Ștefan Vartolomei, arhiva personală Oana și Adrian Ilustrație: Andrei Argaetic
Află mai multe despre Meșendorf Cheese.