În Viscri, în fiecare primăvară are loc curățenia satului. Este aleasă o zi în care reprezentanți din fiecare gospodărie colectează gunoaiele de pe ulițe, dealuri și câmpii. Este o inițiativă din ce în ce mai necesară dat fiind numărul crescut de turiști de la an la an. Ursula Fernolend Radu ne povestește istoria acestei zile de-a lungul anilor și cum a fost mobilizată comunitatea din Viscri către o astfel de acțiune.
Ce înseamnă ziua de curățenie, când a început și când are loc?
Inițiativa de a organiza ziua de curățenie a început acum aproximativ 20 de ani, când elevii școlii primare din Viscri, încurajați de învățătoarea de atunci, au făcut primii pași spre această acțiune. Ei atunci adunau în sat ceea ce alți săteni, mai puțin păsători, lăsau în urmă și înțelegeau că acțiunea de curățenie înseamnă ocrotirea naturii.
În forma actuală – curățenia de primăvară la care este invitat să participe cel puțin câte un locuitor din fiecare gospodărie – are loc din anul 2001. Cam tot atunci a început și prima inițiativă de colectare organizată a gunoiului, când în fiecare sâmbătă un domn din sat cu căruța adună gunoiul de la poarta oamenilor și îl ducea la un punct de colectare stabilit. Căruța a fost înlocuită cu o firmă de salubritate din zonă după câțiva ani.
De ce a fost nevoie de o astfel zi?
Necesitatea zilei anuale de curățenie a crescut de la an la an, odată cu creșterea numărului de vizitatori în Viscri și a activităților rezultate din creșterea numărului de vizitatori. Câteva exemple ar fi numărul tot mai mare al caselor de oaspeți, de locuri unde se poate lua masa și restaurantul din șură, plimbările cu căruțele în jurul satului, dar și numărul crescut al amenajărilor pe care le fac oamenii în gospodăriile lor, ca rezultat al banilor câștigați din turism. Toate aceste activități, ca atare, sunt benefice și pozitive; au contribuit semnificativ la creșterea nivelului de trai al oamenilor din sat, însă reversul medaliei este că ele produc totuși gunoi, chiar mult gunoi.
Cum a evoluat de la an la an acest ritual?
Deși gunoiul se colectează o dată pe săptămână de către o firmă specializată, încă suntem departe de a ne conforma total la tomberoane și la a duce PET-urile și hârtiile cu noi până la următoarea pubelă atunci când suntem la plimbare. În plus, oamenii nu prea știu ce să facă cu lucrurile mai ieșite din comun, care îți umplu repede tomberonul. Prin urmare, la curățenia de primăvară deja avem o colecție de ciudațenii găsite prin câmpii și văi: televizoare, termoplonjoane, borcane de murături intacte, bibelouri felurite și chiar poze de familie care uneori ne ajută să găsim făptașii care au comis „uitarea” de gunoi în câmp.
În concluzie, încă este nevoie să ne mobilizăm și să creștem nivelul de conștientizare în comunitate. La fel ca în multe alte domenii, încercăm să creștem mai ales prevenția și educația de a nu arunca gunoi din capul locului. Dar mai avem de muncă. De câțiva ani ne ajută și primăria, care oferă saci menajeri și mănuși.
Sunt oamenii receptivi la a contribui la binele comunității?
La început, oamenii au fost reticenți și unii chiar refuzau să participe, considerând că a aduna gunoi este un lucru înjositor. Alții considerau că ei fac suficient dacă nu aruncă și își fac curățenie pe tarlaua proprie. Dar într-o comunitate trebuie să avem grijă și de spațiile comune, care nu sunt ale nimănui și totuși ale tuturor, cum sunt pârâiașele și pajiștile, de care ne bucurăm toți, dacă sunt curate.
Deoarece am observat că unii sunt absenți de la ziua de curățenie, am introdus anul trecut contribuția voluntaro-obligatorie de 10 lei/ familie pentru cei care nu participă. Nu este vorba atât de mult de sumă, ci mai curând de a sublinia că participarea este necesară și dacă nu vrei să aduni gunoi, nu-i nimic, contribui la pușculița pentru saci menajeri, mănuși și măști, și pentru berea pe care o bem împreună după terminarea curățeniei.
În mod cert, această schimbare de gândire de la individualism la un colectivism sănătos și cu păsare față de oamenii și natura din jur, nu este ușoară când fiecare are grijile și muncile cotidiene proprii. Dar suntem pe drumul cel bun.
Au fost astfel de mișcări și în alte sate din apropiere?
Anul trecut un prieten din Rupea (orășelul de la 15 km de Viscri) mi-a trimis poze de la o acțiune în care mobilizase copiii de la o școală pentru a face curățenie în jurul cetății Rupea. Ne-am bucurat foarte tare să vedem că modelul nostru este admirat și preluat.
Aveți și alte inițiative în plan sau în desfășurare?
Un alt proiect care a început acum vreo 3 ani în Viscri este Consiliul Satului. Acesta este un parlament informal, în care sunt reprezentate toate grupurile profesionale, etnice și confesionale din sat: căruțașii, proprietarii de pensiuni, Asociația Femeilor, tinerii, vârstnicii, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană și comunitatea neo-protestantă. La fel ca într-un parlament real, acești reprezentanți au fost aleși prin vot și au datoria de a reprezenta și informa grupurile din care fac parte. Consiliul Satului se întrunește regulat și se discută probleme curente și cum se pot rezolva acestea.
Consiliul a luat naștere din necesitate, fiindcă suntem cam vitregiți de autoritățile locale din comuna Bunești, care ne consideră cu prea multe pretenții. Dar Viscri este de departe cel mai mare contribuitor la bugetul local, și satul cu cele mai puține familii care au nevoie de ajutor social de la stat. Deci considerăm că dorințele și sugestiile noastre sunt absolut îndreptățite. Fiindcă într-o democrație funcțională autoritățile lucrează pentru și îi servesc pe cetățeni, și nu invers.
Text: Alexandra Bujeniță Foto: Ștefan Vartolomei, Alexu Toader, arhiva personală Ursula Fernolend Radu Ilustrație: Andrei Argaetic