Imola Feldberg – Atelierul ideal este Viscri, spațiul meu emoțional

Bucataria s-a nascut la sat

Interviu fulger cu Bogdan Doltu/ Moșia Corbeanca

Bogdan Doltu folosește ingredinte corecte și de calitate la Moșia Corbeanca și se joacă mult la grătar și la afumătoare mai...

Interviu fulger cu Andrei Chelaru

Andrei Chelaru are o obsesie pentru pizza de când era mic și se uita la țestoasele ninja. Îi place să mănânce...

Interviu fulger cu Alexandru Dumitru/ Anika

Alexandru Dumitru a crescut la țară și voia să fie brutar mai ales pentru popularitatea de la magazinul din sat. A...

Interviu fulger cu Mădălina Șanta/ Szikra

Mădălina Santa investește multă pasiune, ambiție, nopți nedormite și ingrediente curate în preparatele de la Szikra. Citește multe cărți de gătit...

În Viscri, la numărul 8, se află atelierul artistei Imola Feldberg. A început în anii ’80 cu o colecție de haine sport cu 30 piese din bumbac, iar mai târziu s-a mutat în Africa unde a pus pensula pe pânză zi de zi. Acum câțiva ani, și-a găsit atelierul ideal: la Viscri 8, căsuța-atelier plină de lucrări și spații emoționale artistice.

Când eram mică...

Când eram mică, desenam. Desenam pentru că mama m-a dat la grădinița germană și eu nu știam germană, iar copiii vorbeau numai în germană și eu nu înțelegeam ce spun. Plus că eu stăteam departe și până ajungeam la grădiniță, ajungeam prea târziu și jucăriile erau luate, primul venit, primul servit. Atunci, ce era să fac? Mă așezam și desenam.

Desenam și acasă pe un scaun de bucătărie – hochetli. Mama era parțială în toate. Și tot desenam…pe vremea aia, după război, copiii nu aveau jucării. Aveam o păpușă care fusese a surorii mele mai mari cu 7 ani decât mine și ea îi mâncase capul când îi ieșeau dinții. Îmi mai plăcea literatura, citeam foarte mult, apoi iar desenam.

Mai aveam un cărucior ca un coș de jucărie căruia îi cădeau tot timpul roțile, de asta m-am făcut artist plastic, desenam pe hârtie cu creioane colorate sau creioane negre. După război, viața era altfel, m-am născut într-o familie de muncitori. Ce știam eu să fii artist sau intelectual…?!

Când eram mică visam să fiu...

Voiam să mă fac astronaut și atunci i-am zis bunicii mele că vreau să mă fac președintele țării și m-a bătut. Că poziția de președinte este ceva nu pentru cel de jos, nici să nu te gândeși la cel de sus.

Primul atelier

Primul atelier formal a fost de la soțul meu în Africa de Sud.

Nu am avut atelierul meu până atunci; cei de la Decorative aveau șanse să trăiască din asta la Fabrica de Textile, dar noi de la sculptură, de la pictură, mai făceam cursuri de pedagogie ca să predăm.

Părinții mei...

„Gata cu joaca, treci la matematică!”

M-au lăsat să fac școala, dar când să merg la facultate, mi-au zis „gata cu joaca, treci la matematică – silvicultură”, mie nu mi-a plăcut niciodată matematica. Când făcea sora mea cu mine matematică, îmi curgeau lacrimile, credeam că mor. Noroc că am moștenit niște bani de la bunici și am intrat la Arte Plastice, am fost cam neserioasă la facultate și m-am măritat în anul I, la 20 ani.

Prima lucrare vândută...

Succesul meu și stima de sine au început cu hainele vândute în anii ’80.

La Galeriile de Artă făceam bani cu artă purtabilă vandabilă: haine, genți, tapiserii, ceramică. Eu făceam un soi de haine, găseam catifea la depozite și mătase de parașută cu șpagă, apoi dădeam și la București și în alte orașe și apoi eram invitată la Galeriile de Artă din Mamaia și făceam bani foarte buni.

Lucram haine vopsite, pictate, cu croială specială, cusături, colaje, e așa de frumos să combini catifeaua de bumbac, pânza de bumbac de mătase naturală, iar texturile au avut succes mare la vânzare.

Așa am făcut o colecție de haine sport cu 30 piese bumbac 100%, vopsit după ce coseam, erau ambisex și toate 30 puteau fi combinate între ele. Îmi plăcea culoarea nisipului. Am avut expoziție la Galați de Filiala Uniunii Artiștilor care a fost închisă de Partid că „era prea de Occident”. Dintre piese erau: Femeia ideală – un costum din catifea cu 3 perechi de mâneci și Băiatul Mamei – costum cu mânecă împreună, ca un bebeluș mare, sport.

În Africa...

În Africa de Sud condiția mea era să fiu nefericită și să pictez. Dacă pictezi, trebuie să pictezi ceva.

La școală am învățat să fac schițe, dar în Africa am învățat de la copiii cu care am lucrat că pui mâna pe culori și iese ce ai în cap. Stau cu o pânză, culori. La Viscri simt albastrul, faci straturi, ușor transparențe, apoi mă așez și mă uit la albastrul acela și văd ceva. Așa cum sculpta Michelangelo, cum iese o sculptură din piatră, așa fac și eu. Alți artiști fac schițe, calcule, dar eu nu sunt așa.

Imola-Feldberg-Africa2
În fotografie sunt cu soția președintelui din Botswana.Era o acțiune de voluntariat Habitat for Humanity, construiam o casă, mâncam cu ei.

Din Africa cel mai tare m-a impresionat această profundă transformare, în timp, pe îndelete, câte un strop, cum trăiam acolo și înțelegeam câte un pic, a fost un loc unde am putut să gândesc prima dată. Generația mea a fost o generație bolnavă, noi am fost dezvățați să gândim, am fost antrenați să nu gândim deloc, speriați în a nu gândi. Când am plecat în Africa, am avut libertatea de a respira și de a gândi.

Viscri-8-Andrei-Argaetic
Atelierul ideal este spațiul emoțional
Imola-Feldberg-Atelierul-

Spațiul de creație ideal nu este atelierul. Nu contează atelierul în sine ci spațiul meu: Viscri, spațiul emoțional în care trăiesc, spațiul spiritual. Acum stau chircită în colțul patului unde îmi vine o rază de lumină.

Chestionar de artist 

Prima piesă creată a fost…Întâmplarea face că am recuperat-o. Sora mea a vrut să scape de ea și a dat-o la prietenii mei care nu aruncă nimic. Nepoata mea a regăsit-o într-o poză și mi-a mărturisit că atunci când era mică aceea era lucrarea care îi dădea stabilitate, simbolul rădăcinilor și a copilăriei. Am ascuns-o pentru că nu e actuală. Am pictat pe un placaj în timpul liceului, parcă are legătură cu ce fac acum.

Sunt mândră de…toate.

Mentorul meu…copiii africani, ei m-au învățat libertatea spiritului, tu îți faci propriul set de valori care se armonizează cu tine.

Artiștii mei preferați sunt…toți. Salvador Dali, Matisse, care pictează cu o libertate, curg culorile, armonie..

Imola Feldberg autoportret
Text: Alexandra Bujeniță
Foto: arhiva personală Imola Feldberg, 
Alexu Toader, Mara Elena Oană
Tablouri: Imola Feldberg
Ilustrație: Andrei Argaetic

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Articole Recente

Cum a fost la Transilvanian Brunch la Viscri 32 (galerie foto)

Adieri de vară în livadă, cântece și voie bună, păpădii suflate de vânt pe deal, clinchete de clopote în depărtare și...

Transilvania – un compendiu gastronomic

Patrimoniul cultural imaterial se referă la expresii vii ale patrimoniului care includ, dar nu se limitează...

Cartea BUCATE DE PRIN SATE – ediția II

Cărticica Bucate de prin sate ediția II conține preparate culese sau inspirate de folclorul gastronomic transilvănean și este o continuare a ediției...

Cum a fost la Transilvanian Brunch la Viscri 32 (galerie foto)

Adieri de vară în livadă, cântece și voie bună, păpădii suflate de vânt pe deal, clinchete de clopote în depărtare și...

EcoBrunch – Țara Dornelor

19 septembrie 2020 11 AM – 3:30 PM - Comuna Panaci, Suceava Brunch în destinația de ecoturism...

More Recipes Like This