Interviu fulger cu Adi Hădean

Bucataria s-a nascut la sat

Interviu fulger cu Bogdan Doltu/ Moșia Corbeanca

Bogdan Doltu folosește ingredinte corecte și de calitate la Moșia Corbeanca și se joacă mult la grătar și la afumătoare mai...

Interviu fulger cu Andrei Chelaru

Andrei Chelaru are o obsesie pentru pizza de când era mic și se uita la țestoasele ninja. Îi place să mănânce...

Interviu fulger cu Alexandru Dumitru/ Anika

Alexandru Dumitru a crescut la țară și voia să fie brutar mai ales pentru popularitatea de la magazinul din sat. A...

Interviu fulger cu Mădălina Șanta/ Szikra

Mădălina Santa investește multă pasiune, ambiție, nopți nedormite și ingrediente curate în preparatele de la Szikra. Citește multe cărți de gătit...

Adi Hădean mănâncă bine de când se știe pentru că mama lui gătea bine, tatăl lui gătea bine, bunicii găteau bine și toată lumea gătea bine în jurul lui. Dacă facem un calcul rapid, înțelegem de ce și el gătește foarte bine. Un interviu cu un chef care acum se află la granița cu Ucraina și gătește pentru refugiații ucrainieni (mai multe detalii AICI).

Ce voiai să fii când erai mic?

Aviator. Probabil pentru că nu văzusem în viața mea un avion când voiam să fiu aviator.

Când a apărut pasiunea pentru gătit?

Când eram mic, dar nu voiam să fiu bucătar. Am început pe lângă casă, prin bucătăria părinților și de-adevăratelea la 19 ani, într-un restaurant din Baia Mare.

Cine gătea cel mai bine la tine în familie?

Este o întrebare foarte complicată: și mama gătea bine, și tata gătea bine, plus că bunicii găteau foarte bine și toată lumea gătea foarte bine pentru că ne-a plăcut mereu mâncarea.

Care sunt rețetele tale preferate? Ce îți place ție să mănânci?

Nu am rețete preferate pentru că este foarte multă mâncare în lume și dacă aș avea rețete preferate aș avea mereu tendința să mă întorc la ceva ce am mai mâncat și eu nu prea vreau lucrul ăsta. Eu vreau să găsesc ceva nou, ceva interesant, alt gust, altă manifestare a mâncării.

Ce nu îți place să gătești? De ce?

Nu fac patiserie pentru că nu asta e înclinația mea, dar dacă am o provocare, pot să trec prin ea, sau dacă vreau să studiez o anumită prăjitură, dar eu socotesc că, pentru mine personal,  a face patiserie ocupă prea mult timp și dedici prea mult timp unui lucru oarecum frivol: „desertul, chestia aia pe care nu e chiar neapărat nevoie să o mănânci”.

Pentru o tocană de legume poți să dedici un timp cu sens și la ea poți să găsești și o complexitate de gusturi. Dacă o faci bine, pe lângă gustul interesant, are și nutrienți, e ceva care te ține în viață, pe când la un desert, poți să trăiești și fără choux à la crème.

Ce crezi că ar trebui să știe oamenii care mănâncă la tine în bucătărie?

Mâncatul este un act intim, fiecare îl face pentru el și putem fi 
puțin mai delicați atunci când mâncăm.

La evenimentele mele (seminariile gastronomice cu degustare), oamenii trebuie să vină la timp și să plece când vor ei. Începem seara la 7 și pleci când ai tu chef. Atelierele mele sunt o experiență, nu înseamnă să „stai la masă și eu te îndop”.

Oamenii ar trebui să știe că nu îmi place să vină mai devreme de ora exactă și în rest, nu ar trebui să știe nimic: un decalaj de 20 minute între primul venit și ultimul venit este foarte neplăcut. Ce nu știu încă unii oameni este că lucrurile se fac cu un sistem, experiențele au o anumită regie și trebuie să ne ținem de ea, ca la teatru, nu prea îți mai vine să faci comedie când oamenii intră în sală la 25 de minute după ce ai început tu.

La restaurant, lucrurile stau altfel decât la evenimente și mi se pare normal ca oamenii să înțeleagă că restaurantul nu e sufrageria de acasă. Un loc din restaurant trebuie să producă niște bani într-o zi și e perfect normal să ai cina rezervată pentru un anumit interval de timp.

Recomandă o carte pentru pasionații de gătit/ sau un chef.

Aș putea recomanda multe cărți, depinde de interese, există multă literatură de specialitate. O carte pe care le-aș recomanda-o celor care vor să învețe despre bucătăria românească este „Curatorul de Zacuscă” de Cosmin Dragomir.

2 sfaturi pentru o lume mai bună.

E complicat să dau sfaturi pentru că nu-mi place nici să primesc.

Bucătăria românească în 3 preparate.

Sarmale. Ciorbă. Plăcinte.

CHESTIONAR

La ora 7 seara sunt în atelier înainte să intre oaspeții, sau dacă e duminică, sunt acasă cu familia mea.

Mirosul meu preferat din bucătărie este leușteanul proaspăt pus în ciorbă, mirosul de carne de porc pe care o frige mama într-un fel, mirosul de dovleac copt.

Nu-mi place mirosul de ceapă arsă.

Am descoperit o gramadă, cu asta mă ocup, cu descoperitul de lucruri, sunt foarte curios.

Locul meu preferat din casă este balconul cu vedere la lac.

Mâncarea mea preferată este orice mâncare bună.

Băutura mea preferată este apa și îmi place să beau vin.

Când ies „în oraș”, ajung unde simt eu că mă trage ața.

Animalele mele de casă sunt câinele meu, Sophie, un Akita Inu.

Interviu de Alexandra Bujeniță
Foto: arhiva Adi Hădean

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Articole Recente

Cum a fost la Transilvanian Brunch la Viscri 32 (galerie foto)

Adieri de vară în livadă, cântece și voie bună, păpădii suflate de vânt pe deal, clinchete de clopote în depărtare și...

Transilvania – un compendiu gastronomic

Patrimoniul cultural imaterial se referă la expresii vii ale patrimoniului care includ, dar nu se limitează...

Cartea BUCATE DE PRIN SATE – ediția II

Cărticica Bucate de prin sate ediția II conține preparate culese sau inspirate de folclorul gastronomic transilvănean și este o continuare a ediției...

Cum a fost la Transilvanian Brunch la Viscri 32 (galerie foto)

Adieri de vară în livadă, cântece și voie bună, păpădii suflate de vânt pe deal, clinchete de clopote în depărtare și...

EcoBrunch – Țara Dornelor

19 septembrie 2020 11 AM – 3:30 PM - Comuna Panaci, Suceava Brunch în destinația de ecoturism...

More Recipes Like This