Rețete de Mona Petre – Ierburi Uitate, Grădina Istorică
Plantă erbacee anuală, din fam. Boraginaceae, acoperită peste tot cu peri aspri. Tulpină ramificată de până la 60 cm. Frunzele bazale și tulpinale inferioare, ovate sau alungite, brusc îngustate în pețiol. Cele mijlocii sesile sau îngustate într-un pețiol lat-aripat. Cele superioare alungit lanceolate. Florile albastre dispuse în inflorescențe (cime), pe tipul 5, petalele unite la bază dând aspect de stea. Fructele sunt nucule de culoare brun închis, dispuse câte 4.
Frunzele tinere se consumă proaspete sau gătite. Pot fi adăugate la mâncăruri sau în salate. Frunzele sunt bogate în calciu și potasiu și au un gust aparte de castravete. Toată planta este acoperită cu perișori fini, de aceea senzația în gură poată fi neplăcută. Pentru eliminarea acestui aspect, frunzele se aleg tinere, se taie mărunt și se servesc alături de alte frunze verzi în salate. Florile au același gust de castravete și se folosesc la decorarea salatelor, băuturilor răcoritoare sau cocktailurilor. Din ambele, flori și frunze, se poate face un ceai răcoritor. Planta uscată este folosită la aromatizarea unor băuturi sau la colorarea oțetului.
Rețete
1Rețeta 1 – ”Păpară verde. Ia gălbenări de ou răscoapte, ficaţi de pui de găină fierţi au de alte pasări, pătrânjăl, foi de boranză şi alte erburi şi le pisează bine toate în piuliţe, apoi le pune în tingire, puind zeamă de carne au apă, sare şi scorţişoară pisată şi alte dresuri. Deci fiarbe bine şi fă păpară.” – Manuscrisul Brâncovenesc, cca. 1690
2Rețeta 2 – ”Păpară de erburi. Să iai lăptuci, iarbă-grasă (n.n. Portulaca oleracea), haţmaţuchiu, boranză, foi de sfeclă, măcriş şi o ceapă tocată mărunt. Déci după ce vei spăla erburile bine, pune-le într-o oală au tingire, fiarbe-le cu puţintică apă, sare şi unt şi, când vor fi mai fiarte, pune-le zeamă de carne şi gălbenări de ou bătute. De vei vrea acră, cu puţintică aguridă au zeamă de lămâe, iar nevrând acră, cu zeamă de carne, şi apoi le fiarbe bine.” – Manuscrisul Brâncovenesc, cca. 1690
3Rețeta 3 – “Sălată de lăptuci, pe deasupra cu oţet, cu untudelemn şi flori de boranză au de limba boului” (n.n. Anchusa officinalis) – Manuscrisul Brâncovenesc, cca. 1690
Rețeta de mai sus face parte din cărticica „Bucate de prin sate” editată în 2019 cu ocazia festivalului gastronomic Imbold Nativ. Cărticica poate fi descărcată gratuit aici.
Află mai multe despre Ierburi Uitate