Catrinel și Paul au trei case la Richiș sub umbrela Casei Noah și s-au adaptat foarte ușor la spontaneitatea din sat. În fiecare zi se întâmplă ceva nou, amenajările nu se termină niciodată, iar viața socială are loc în jurul unui ceaun sau la barul din sat.
Ce voiați să fiți când erați mici?
Catrinel: actriță
Paul: cowboy
Ați copilărit la sat?
Eu nu am copilărit la sat, însă o parte din copilărie am locuit la curte la bunica mea, la oraș. Însă, acolo era pentru mine tot un fel de „la țară”, pentru că era la marginea orașului. Aveam asfalt, însă asemănarea cu satul era că ne încălzeam cu lemne, ne spălam și ne îngrijeam la lighean, mergeam la toileta ecologică din fundul curții și mâncam toate legumele din grădina de care aveau grijă amândoi. Mă jucam într-o curte foarte mare, asta dacă nu eram pe străzi cu restul copiilor din cartier, veniți și ei, ca și mine, pe la bunici. Atunci când eram mică și mergeam la ceilalți bunici ai mei de la Brăila treceam prin diferite sate și spuneam tare „Vai, mama, ce m-aș descălța și aș alerga toată ziua pe câmpul în picioarele goale”. Când auzeam colegii mei că vor petrece vacanța de vară la țară, pe mine mă fascina acest „la țară”. Din pacate, nu am amintiri de suit în corcoduș.
Paul s-a născut și și-a petrecut copilăria și adolescența la Mediaș într-o casă săsească cu o curte generoasă.
Cum era viața voastră înainte să vă mutați la Richiș?
Paul a cumpărat prima casă în Richiș în anul 1997. În prezent, noi deținem cinci case săsești în acest sat, dintre care, doar pe 3 le închiriem. La vremea respectivă exista o legendă care circula sub formă de poem scris de un sas, care povestește într-un mod amuzant despre situația unor sași de prin zonă, care deveniseră “cu nasul pe sus” și preferau să fie văzuți ca nemți, decât ca sași. Personajul principal al acestui poem era chiar unul dintre foștii proprietari ai casei, supranumit Noah (datorită legendei). Așa am ajuns la numele de Casa Noah. Sub pălăria “Casa Noah”, închiriem Casa Galbenă, Casa Verde și Casa Albastră. Mai exista două, și anume – Casa Roz, pe care urmează să o refacem (avem mai multe idei legate de ce o să se întâmple acolo) și mai este casa unde locuiește mama lui Paul, care s-a reîntors din Germania în România (după aproape 30 de ani de absență) împreună cu soțul ei bavarez. Au făcut această schimbare majoră acum 6 ani și se simt foarte bine la Richiș. În primul an au primit un câine din sat, pe Nero, și un motan – Schmussi și acum nu și-ar mai putea imagina viața la bloc, într-un oraș aglomerat, fără animalele lor de companie. Azi merg la drumeții permanent și sunt foarte activi social și fericiți.
Povestea lui Paul
Casa Galbenă a fost prima cumpărată de Paul în anul 1997, pe vremea când locuia încă în Germania. El căuta o casă în România pentru că voia să se întoarcă în acel “acasă” de care își amintea, de unde au fost „vânduți” de către guvernul comunist al României Germaniei, pentru a se putea reuni cu restul familiei care emigrase acolo. Au reușit să plece, după o foarte lungă așteptare, în anii ’80, când el avea doar 14 ani. Fiind forțați de împrejurări să vândă casa părintească, cu banii de pe ea și-au cumpărat două bilete de avion. Ei fiind patru persoane, pentru celelalte două bilete au trebuit să se împrumute ca să le poata cumpăra. Așa au reusit să emigreze, la fel ca și restul de sași, plecați cu miile atât în anii comunismului, cât și în anii ’90.
Cand s-a reîntors prima dată în România, Paul a simțit mereu miros „de acasă” pe pământul acesta, așa că s-a încăpățânat să își caute o casă săsească. A vrut neaparat ca de această dată să fie “la țară” și aflase de una care se vindea în Ighiș. Din păcate, nu au reușit nicicum să se înțeleagă la preț cu vânzătorii, așadar vărul lui care locuia în Mediaș l-a adus până la urmă la Richiș să vadă o altă casă. Lui Paul nu i-a plăcut și a simțit nevoia să se mai plimbe prin sat și să se mai uite el singur ce ar mai fi prin împrejurimi. Plimbându-se spre “Vadu” – zona de la deal a Richișului, a văzut casa aceasta Galbenă, unde locuim și noi, la numărul 92. Nu era de vânzare, cumva, însă, a făcut rost de chei de la singurul sas rămas în Richiș, Hans Schass și acesta i-a deschis poarta. Odată intrat, Paul s-a așezat pe prispă și a simțit că se află chiar ACASĂ. L-a rugat pe domnul Schass să vorbească cu proprietarii, care erau în Germania și sa îl pună în legătură ca să i-o vândă. A început o altă aventură de convingere, dar până la urmă s-au înțeles și sașii au bătut palma între ei.
În primii ani, Paul venea destul de rar în Richiș, câte 2-3 săptămâni pe an, împreună cu fiicele lui și familia de atunci. Mai târziu, a căutat soluții de business ca să se poata stabili aici și sta cât mai mult timp. După ce a cunoscut-o pe Catrinel, timpul s-a extins la 6 luni pe an legate – din aprilie până în octombrie.
Catrinel
În 2012 ne-am cunoscut în Atel, un sat din apropiere, în 2013 formam un cuplu, iar din 2014 am hotărât să vin să stau mai mult în Richiș. Pe atunci, lucram de 8 ani pentru Adrian Oianu, designer român, prietenul meu bun. Locuiam la București de aproximativ 15 ani, terminasem Facultatea de Comunicare și Relații Publice la SNSPA și lucram ca PR pentru cel mai talentat designer roman. Îmi plăcea foarte mult ce făceam, dar era greu cu o relație la distanță și simțeam nevoia de o schimbare, aveam senzația la un moment dat că orașul ăsta mare și greoi mă sufoca și nu mai reușesc să o scot la capăt. Într-un fel, mi-a fost dramatică toată mutarea. Pe de altă parte, am luat-o de la zero și întotdeauna începuturile aduc ceva bun.
Am realizat că ceea ce face Paul aici nu era foarte diferit de ceea ce făcea Adrian, în ceea ce privește termenul de “sustenabilitate” și “promovarea tradiției”. Doar că Paul făcea lucrurile astea în turism. Paul a fost și un soi de precursor al AIRBNB ului, pentru că prin anii 2000 începuse să împartă cu unii oaspeți străini Casa Galbena, cu un dublu câștig. Acești oameni aveau o experiență autentică într-un sat săsesc din Transilvania, iar ei participau fie la costurile de întreținere ale casei, fie la reparații, renovări, recondiționări. Când m-am mutat la Richiș, nu am știut ce o să fac inițial. Am continuat să îl ajut de la distanță, atât cât era cazul, pe Adrian și am început să mă implic pe parte de PR la Casa Noah și să pun și eu umărul la ceea ce dezvoltase deja Paul. Am venit cu câteva idei în ceea ce privește partea de amenajare ale caselor. Apoi, Paul a continuat să muncească la pregătirea spre finalizare și închiriere a celorlalte două case – Casa Verde și Casa Albastră.
Business la Richiș
| Am învățat și am făcut un curs de manager în turism și am mutat agenția de turism al lui Paul în România, unde am început și eu să mă implic, mai ales pe parte administrativă. Prin această agenție facem incoming pentru turiști nemți, austrieci și elvețieni prin mai mulți operatori din Germania. Ei fac vânzările și noi organizăm totul pe plan local. Acum organizăm tururi care cuprind mai multe regiuni – deci tururi culturale tip circuit de țară, de deltă, de biciclete, montane, de Revelion, cu parazăpezi la munte, etc. Business-ul nostru principal este această agenție de turism, iar partea secundară, care a devenit, de fapt, principala în perioada pandemiei este închirierea caselor și organizarea de experiențe pentru oaspetii care sosesc la noi în timpul verii. Sunt ani în care Paul primește oferte de la televiziuni sau producători din Germania care îl solicită să facă un film documentar împreuna pe diferite teme și subiecte. |
Richiș
Cum e viața voastră socială aici?
Păi dacă avem oaspeți, socializăm deja foarte mult cu ei. Și în sat, socializăm ori de câte ori avem timp sau ocazia – ne-am făcut mulți prieteni aici, care au venit din lumi diferite, cu istorii diferite, dar ne unește acest loc și ne întâlnim des, la un ceaun, se merge la bar în sat, avem un grup pe whatsapp unde comunicăm, ne ajutăm cu cumpărăturile de la oraș, etc.
Ce părere au familiile voastre și prietenii despre mutare, sunt aproape de voi, cât de des vă vizitați?
Familia lui Paul a fost plăcut surprinsă de decizia de a se întoarce înapoi în România, iar copiii lui sunt foarte încântați si revin de fiecare dată cu mare bucurie ca la a doua ACASA pentru ei.
Familia mea a fost puțin surprinsă la început. Erau speriați neștiind ce înseamnă acest „la țară”, iar în 2015 nu era încă valul mutării de la oraș la sat, cum este acum, mai nou, trendul. Cu multă răbdare și înțelegere si comunicare, au înțeles ce fain e Richișul și ce oameni interesanti sunt aici. Au acceptat că este alegerea mea și tot ceea ce își doresc ei, până la urmă, este să fiu și să fim fericiți.
Prietenii mei au crezut că nu o să rezist și că o să mă întorc repede, desi foarte mulți si-ar dori și ei, mai ales cu această venire a pandemiei, să facă această mișcare.
Din fericire, nu simțim așa de mult lipsa prietenilor de departe, pentru că avem mai mereu casele pline și nu avem așa mult timp să ne gandim sau să resimțim anumite lipsuri.
Casele
Este mereu un work in progress, „a never ending story” această amenajare a caselor. Când am senzația că s-a terminat și că e gata, vine Paul cu o idee nouă sau refacem ceva, altceva, în fiecare an facem câte ceva nou. La Casa Galbenă, Paul nu a vrut să facă nicio schimbare față de cum a fost ea inițial construită și gândită. Are 5 camere, cu un hol, noi folosim 4 camere din casă și a cincea a rămas ca o cameră de trecere. Nu am vrut să facem modificări majore pentru că vrem să oferim acea experiență de casă săsească cum era ea odată și nu transformată într-o pensiune. De aceea, oaspeții noștri știu, că atunci când vin, vor experimenta mai mult un soi de „family stay”, în care oamenii pot lua parte la viața noastră și ei se integrează în acest univers.
Publicul nostru este acel public care gustă acest tip de experiență. Paul a luat ulterior Casa Verde pentru că a vrut să fie propriul lui vecin :), fiind situată fix lângă Casa Galbenă. Astfel, am deschis o ușă între curțile ambelor case și putem comunica mai ușor în interior între cele două. Casa Albastră se află situată lângă Biserica evanghelică, aproape de centru și se închiriază integral. Casa nr. 11, respectiv Casa Roz, nu este încă gata și din pacate, venirea pandemiei ne-a blocat momentan anumite planuri legate de ea. Pentru restaurarea grajdurilor și a anexelor obținusem o linie de finanțare cu 10% participare privată, dar am decis în ultimul moment să renunțăm din cauza situației actuale incerte.
La case am intervenit doar la designul interior, cu foarte multe elemente săsești originale, dar și piese sau obiecte care spun ceva despre viața noastră, viața lui de ghid turistic: șezlongurile aduse de el din Cuba și tot felul de obiecte din Nepal, India, Hawaii, etc. Fiecare obiect are o poveste și un sens pentru care este acolo, nimic nu este întâmplător. Paul este permanent preocupat de reintegrarea obiectelor vechi sau care aparent nu mai pot fi uzate și găsirea unei funcționalități ale lor în circuitul natural. Spre exemplu, nu știa ce să faca cu o cuvă de la o mașină veche și stricată de spalat și a decis să o transforme în lampa în exterior sau polonice, capace vechi și colorate care au ajuns agățate sau pe pereți, ca și elemente decorative.
Greutăți: lipsa unei mâini de lucru constante. Majoritatea pleacă în Germania, iar cine este bun și profesionist este foarte ocupat și are deja mult prea multe proiecte luate în avans.
Planuri
La Casa Galbenă lucrăm la o bucătărie nouă în sopru și două băi noi, apoi ne-am dori să înaintăm cu proiectul Casei Roz, vrem să schimbăm acoperișul la podul casei, deasupra soprului, să izolăm o cameră făcută într-un grajd, ca să nu mai piardă caldura peste iarnă, etc. încontinuu apare câte ceva de făcut.
Experiența la Richiș
Turiștii noștri vin fie prin AIRBNB, fie prin recomandări, ori ne scriu direct pe canalele de socializare ale Casei Noah. Sunt foarte mulți prieteni, sau cunoscuți, sau cunoscuți ai cunoscuților. Anul acesta sunt mulți români de la București, Cluj, dar și Timișoara, Târgu Mures, Bistrita. În perioada „nepandemică”, sunt nemți, elvețieni, englezi, israelieni, japonezi, balinezi etc.
Cine gătește la voi?
Casele au bucătării proprii, pentru a putea fi folosite de oaspeți. În total avem 5 bucătării echipate și utilate, astfel încât, fiecare își poate pregăti ceea ce își dorește cu ingrediente aduse de ei sau din sat. Există varianta în care își gătesc ei, varianta în care le pregătesc eu micul dejun sau varianta în care vine cineva din sat aici și le gătește sau mănâncă în sat la oameni acasa, ori în satele din apropiere. Sunt câteva familii cu care colaborăm, care gătesc foarte bine și gustos și așa se pot bucura și ei să participe la această acțiune turistică. Există și varianta în care pot merge la Biertan – la restaurant Unglerus, la Dumbrăveni, la Mediaș, la Sighișoara, la Sibiu, la Daneș. Avem avantajul unei foarte bune poziționări a satului Richiș – de unde ai acces destul de repede spre foarte multe orașe interesante.
Pe de altă parte, dacă gătim noi pentru oaspeți, folosim produse locale fie din grădina noastră, de la oamenii din sat, de la piață sau de la producători locali.
Cum vă organizați?
Locul ne ocupă tot timpul, însă nu avem un plan foarte clar și depinde de sezon. Acum, Paul se ocupă de partea de renovări, eu fac check-in-ul și cazările, mergem pe deal împreună, scoatem VW vintage sau Jeep ul și facem plimbări împreună. Fac și micul dejun, și aprovizionare, ne împărțim treburile între noi ușor, firesc, în ziua respectivă, în funcție de ce apare peste zi.
Comunitate
Anii trecuți ne-am implicat cu prieteni și vecini, am adunat împreună plasticul și gunoaiele din natură, la inițiativa primăriei. Anul trecut a fost o dezbatere despre asfaltarea unei străzi din sat, care ne-a unit și ne-a adus laolaltă să dezbatem această situație. Se întâmplă multe lucruri care sunt mereu on-going și care invită într-un fel informal de cele mai multe ori comunitatea spre dezbatere.
Chestionar de sătean
La ora 7 seara, suntem la… cină sau gătim ca să servim cina pentru noi.
Mirosul meu preferat de la Richiș este… de soc, de bujori, de trandafiri, de Mâna Maicii Domnului(Catrinel); de salcâm (Paul).
Am descoperit aici…că nu mi-e frică de insecte, mai ales de păianjeni (Catrinel), că nu-mi lipsește orașul (Paul).
Locul meu preferat din casă este…unul dintre scaunele vintage făcute de un designer ceh care se află în fața sobei de tercotă din Mediaș (Catrinel), pe terasă pe scaunele din Cuba (Paul).
Mâncarea mea preferată este…prăjitura cu rubarbăr și supa de chimen (Catrinel), tocană de hribi sau parasol prăjit cu slănină de mangaliță peste și brânză de burduf (Paul).
Băutura mea preferată este…ceaiul de plante (Catrinel), Socata (Paul).
Când ieșim „în oraș”, ajungem la…Mediaș.
Animalele noastre de casă sunt…Noah, câinele nostru, pisica Noel, vrăbii, rândunici, ciori, porumbei, arici, broscoi, fluturi, melci. Am mai avut două bufnițe și o căprioară.
Text: Alexandra Bujeniță Foto: arhiva personală Catrinel și Paul
Află mai multe despre Casa Noah.