Despre un bucătar cu trei bunici care excelau în bucătărie de la care a prins drag de gătit, despre linsul castroanelor după prepararea prăjiturilor și despre mâncarea lui preferată: ciorba de fasole cu „tarcăn”, pâine bună și salată de ceapă stoarsă în pumn de bunicul Toni.
Ce voiai să fii când erai mic?
Voiam să mă fac barman. Prin ‘97 m-a dus mama la mare și acolo am văzut cum un barman prepara băuturi și socializa cu toată lumea. Am zis ca vreau și eu atât de mulți prieteni.
Când a apărut pasiunea pentru gătit?
Când am ajuns la facultate. Găteam pentru colegii de apartament și am văzut că îmi place. Bineînțeles că și înainte, în copilărie, stăteam pe lângă mama și bunica și ajutam la prăjituri. Bine, cred că interesul adevărat era linsul castroanelor.
Cine gătea cel mai bine la tine în familie?
Bunicile mele. Fiecare cu specialitățile ei și zburam când la una, când la alta. Am avut mare noroc că locuiam aproape de ambele. A, bunicul din partea mamei când avea chef le întrecea pe toate. A fost bucătar la hotelul Lacul Roșu, însă s-a lasat la un moment dat. S-a mutat în Cugir și s-a apucat de vopsitorie. Ma repet, când avea chef n-avea rival. Stăteam pe lângă el hipnotizat de tehnica de tocat pe care o avea și de modul în care își aranja totul înainte de gătit.
Care sunt rețetele tale preferate? Ce îți place ție să mănânci?
Îmi place să mănânc orice, dar acum îmi vine în minte ciorba de fasole cu „tarcăn”, pâine bună și salată de ceapă stoarsă în pumn pe care o face bunicul Toni și pe care o mănânc din ce în ce mai rar.
Ce nu îți place să gătești? De ce?
Săpun la ceaun. Pentru ca nu este comestibil. 🙂
Ce crezi că ar trebui să știe oamenii care mănâncă la Soro.lume?
Că este un restaurant conceput în urma unor cercetări de câțiva ani făcute pe teritoriul României și că toată mâncarea se gătește la foc de lemne.
O întâmplare haioasă cu clienți.
La Soro.lume avem un meniu concept de nouă piese construit în funcție de sezon. Din cele nouă piese una este un borș de inimi de rață. A venit o doamnă și ne-a certat că ce restaurant românesc suntem noi cu o singură ciorbă în meniu. A fost amuzant. Într-un fel, dânsa avea dreptate, dar noi suntem restaurant neoromânesc.
Recomandă o carte pentru pasionații de gătit/ sau un chef.
„Bucate, vinuri și obiceiuri românești” Radu Anton Roman.
2 sfaturi pentru o lume mai bună.
1. Să privim peste deal. 2. Să ne acceptăm.
Bucătăria românească în 3 preparate.
Balmoș. „Comuna Șugag, jud. Alba”.
Găina întreagă coaptă cu varză, în oala de Sișești, direct în jar „Comuna Balta, jud. Mehedinți”.
Oaia cu ceapă la ceaun „sat Bașpunar, jud. Constanța”.
Șah hai mas „sat Zece Prăjîni, jud. Iași”. Mai sunt și altele. 🙂
Mini chestionar
La ora 7 seara sunt în restaurant.
Mirosul meu preferat din bucătărie este mirosul de lemn.
Am descoperit că se pot face gogoși cu praz.
Locul meu preferat din casă este în pat.
Mâncarea mea preferată este de mai multe feluri.
Băutura mea preferată este vinul.
Când ies „în oraș”, ajung la ceva bun.
Animalele mele de casă sunt imaginare.
Interviu de Alexandra Bujeniță Foto: arhiva Mihai Toader